Acela mi se pare de o seamă cu zeii
Ba nu, fără nici un sacrilegiu, e mai presus chiar decât zeii
Care, șezând drept în fața ta, neîncetat
se uită la tine și-ascultă
râsul tău dulce care îmi smulge toate simțurile
din bietul meu piept: de cum te-am văzut,
Lesbia, glasul mi s-a stins din gât.
Limba mi-e bleagă, prin brațele subțiri
O flacără aleargă, urechile-mi țiuie
singure, și amândoi ochii
s-au acoperit de noapte.
Leneveala, Catule, e semn rău pentru tine:
De trândăveală devii exaltat și faci gesturi ridicole.
Din vechime lenea a distrus împărății și
Orașe bogate.
Originalul latin:
Ille mī pār esse deō vidētur,
ille, sī fās est, superāre dīvōs,
quī sedēns adversus ĭdentidem tē
spectat et audit
dulce rīdentem, miserō quod omnīs
ēripit sēnsūs mihi: nam simul tē,
Lesbia, aspexī, nihil est super mī
vōcis in ōre.
Lingua sed torpet, tenuis sub artūs
flamma dēmānat, sonitū suōpte
tintinant aurēs, geminā teguntur
lūmina nocte.
Ōtium, Catulle, tibī molestum est:
ōtiō exsultās nimiumque gestīs.
Ōtium et rēgēs prius et beātās
perdidit urbēs.
Comentariu:
primele trei strofe sunt o traducere liberă după poemul 31 al lui Sappho. Ultima strofă reprezintă un comentariu roman, o formă de autoironie și introduce virtutea romană în poem (negotium ca fiind superior otiumului) posibil fiind ironic și cu această valoare romană. Cu ultima strofă, Catullus aduce poemul cu picioarele pe pământ.
Leave a Reply