599
Există o durere – atât de ascuțită –
Că înghite în ea materia –
Acoperă Prăpastia cu o Transă –
Astfel ca Amintirea să poată păși
Peste ea – traversînd-o –
Așa cum cineva în Leșin –
Merge sigur – acolo unde cel cu ochii deschiși-
S-ar prăbuși – Os cu Os
599
There is a pain — so utter —
It swallows substance up —
Then covers the Abyss with Trance —
So Memory can step
Around — across — upon it —
As one within a Swoon —
Goes safely — where an open eye —
Would drop Him — Bone by Bone
Comentariu la Traducere:
E.D. descrie, după cum au observat Donald E. Kalsched și Daniela F. Sieff (2014), o formă de autoapărare a psihicului de amintirile traumatice printr-un fenomen asemănat poetic cu transsubstanțierea. Substanța învelită de durere nu este carnea, ci memoria umană care nu mai vede durerea din trecut, și pășește senin peste un câmp minat. Vălul protectiv este subțire, dar cumva susține capacitatea noastră de a trece în revistă amintiri traumatice fără să ne dăm seama ce abis era acolo. Poemul se încheie cu o comparație între starea de leșin – care îi face pe oameni să pășească acolo unde un om treaz nu ar îndrăzni – și vălul protectiv de durere. Oamenii care trăiesc înveliți de giulgiul durerii, duc o viață ca și cum ar fi mereu în leșin, nefiind conectați în mod fizic la ce li se întâmplă. Deși pare o minune, mecanismul protector al memoriei împiedică pe cei protejați să trăiască.
Leave a Reply