Dickinson – Viața mea a zăcut – o Armă Încărcată (764)

Viața mea a zăcut – o Armă Încărcată –
Părăsită prin Unghere – până într-o Zi
Când Proprietarul a trecut – m-a recunoscut –
Și M-a luat cu el –

Acum rătăcim prin Păduri Regale –
Acum vânăm Porumbelul –
Și fiecare dată când Eu vorbesc în numele Lui
Munții răspund ecou –

Eu zâmbesc, ce lumină blândă
Peste Vale strălucește –
Ca și cum o față Vulcanică
A lăsat bucuria să se reverse –

Și când Noaptea – Ziua Noastră bună fiind săvârșită –
Păzesc capul Stăpânului Meu –
Este mai bine decât să împărțim aceeași Pernă

Pentru dușmanii lui – sunt eu dușman de moarte –
Niciunul nu mai vine a doua oară –
Asupra lor ațintesc un ochi de plumb –
sau un Deget pe trăgaci –

Deși aș putea trăi – mai mult decât el
El trebuie să-mi supraviețuiască – pentru că am puterea de a ucide
Fără să am puterea de-a muri.

Original

My Life had stood – a Loaded Gun –
In Corners – till a Day
The Owner passed – identified –
And carried Me away –

And now We roam in Sovreign Woods –
And now We hunt the Doe –
And every time I speak for Him
The Mountains straight reply –

And do I smile, such cordial light
Opon the Valley glow –
It is as a Vesuvian face
Had let it’s pleasure through –

And when at Night – Our good Day done –
I guard My Master’s Head –
’Tis better than the Eider Duck’s
Deep Pillow – to have shared –

To foe of His – I’m deadly foe –
None stir the second time –
On whom I lay a Yellow Eye –
Or an emphatic Thumb –

Though I than He – may longer live
He longer must – than I –
For I have but the power to kill,
Without – the power to die –